Aici si acum (Rosalie Room)

Isi trecuse mana peste masa lacuita.Mirosea a alcool . Se aseza pe patul cu baldachin si privi perdelele din catifea rosiatica . Isi intinse corpul obosit pe pat ,patand asternuturile curate cu vin. Corsetul o strangea foarte tare desi era foarte slaba .Totul o strangea si o sufoca , dinstrugand-o.Vroia ceva care sa o scoata din monotonie .

Cateva batai slabe rasunara in usa,insotite de scancete infundate.
Afara,in fata usii,trupul tremurand al blondei se sprijinea de perete.Continua sa framante in mana stanga batista stropita cu parfum,in vreme ce incerca sa-si stapaneasca plansul.

Auzise sunetul si se ridica ,putandu-si bucata pe matase neagra pe spate .Deschise usa si o privi nedumerita apoi zambise scurt , caci femeia i se paruse previzibila .
-Oui,madame?

Nu baga in seama cuvintele in franceza,care,altadata probabil ca ar fi incantat-o,facand-o sa tresara si starnindu-i zambete,si se prabusi in bratele femeii din fata ei,izbucnind intr-un plans violent.

-Madame,pentru Dumnezeu ,stapaniti-va !
Incerca sa o ridice de pe jos .O conduse in incapere si ii ceru sa ia loc pe un fotoliu ,iar ea se aseza pe patul rupt , cu asternuturi murdare.

Reusi in cel din urma sa se calmeze,continuand sa agite batista care raspandea in incapere aburi placuti de parfum fin.
-Imi ... imi cer scuze ...
Murmura in cele din urma aceasta in franceza,printre sughituri.

-Lasati...Nu este nici o problema, va asigur.
Isi puse mainile pe solduri , astfel incalcand bunele maniere.Isi lasa capul intr-o parte si o analiza.
Sunase dintr-un clopotel de argint iar un tanar inalt , blond si creol , aparu.
-Alexander , te rog adu o ceasca cu ceai de menta.Ba nu , doua .
-Oui ,madame.raspunse scurt tanarul apoi se retrase
Rosalie o privi inca o data pe blonda.
-Madame , doriti sa imi spuneti ce va adus in aceasta stare cumplita?!

- Je suis desole, s'il vous plait, pardonnez-moi...repeta Sophie in franceza,sughitand in continuare si aruncand priviri scurte in directia femeii.
Isi sterse in cele din urma lacrimile cu batista,care raspandea in continuare mirosul fin de parfum.
-Mon nom est Sophie Juliette Poisson d'Étiolles. Marquise de Lorrai ...
Se prezenta aceasta intr-un final,ferindu-se totusi sa vorbeasca despre adevaratul motiv care o tulburase,aducand-o in starea actuala.

-Imi ascundeti ceva si asta sincer nu imi place.raspunse aceasta pe un ton la fel de dulce si de macabru totodata apoi se ridica si ofta
Era alba,slabita,scarbita de fiecare element ce alcatuia lumea in care traiau .
-Nu va cunosc decat de 3 minute ,n-am ce sa va cer.

-Imi ... imi pare rau daca v-am jignit,Madame,reincepu blonda cu scuzele in franceza.Doar ca ... pur si simplu am considerat inutil sa va incarc degeaba cu problemele mele personale ...
Scoase un oftat prelung,murmurand la sfarsit ceva in franceza.

Se aseza pe fotoliul din catifea rosie , picior peste picior desi avea o rochie vaporoasasi rosiatica.Isi lasa capul pe spate apoi isi desfacuse cocul ,parul negru si lung alunecandu-i pe spatele rece si catifelat .O privi fara expresie.
-Scuzati-mi comportamentul rece.M-am obisnuit .Puteti sa imi spuneti ce va macina , va asigur ca nimeni nu va mai afla .
Ce scuze stupide! Nu mi-am mai cerut pana acum scuze nimanui.Eh ,trebuie sa continui sa fiu Trandafirul Rusesc

Accepta sa ii povesateasca,nu pentru ca ar fi coplesit-o raspunsurile brunetei,ci mai mult pentru a se descarca.
-Eu ... am venit la palat in urma cu ceva vreme,de la Versailles.In Franta am locuit ... la castelul sotului meu.De cand m-am mutat aici nu mi-am mi vazut familia,insa ... de dimineata a sosit un mesaj din Franta,prin care guvernanta copilului meu ma anunta ca Luca este grav bolnav de cateva luni ...

-Sunteti mama ?Dumnezeule ,dar pareti atat de tanara !
Era total socata.Nu ii venea sa creada ceea ce ii spusese blonda.Ofta si se ridica ,avand un aspect umpic mai masculin desi parul ii mangaia spatele ,iar rochia atingea podeaua .
-Ce are micutul ?

-Va multumesc pentru compliment,Madame,zambi schitat blonda.Insa,nu este nimic neobisnuit in acest lucru.Sunt casatorita cu Marchizul de Lorrai de la 15 ani si i-am daruit primul,de altfel si singurul,fiu la 16 ani,simti aceasta nevoia de a se justifica.
Continua sa framante in maini batista de un albastru pal,zgariind cu unghiile marginile acesteia.
-Cat ... despre fiul meu ... Guvernanta nu este foarte sigura,iar diagnosticul medicilor a fost neclar ... se pare ca s-a nascut cu probleme la plamani,care pe parcurs s-au agravat ...
Spuse Sophie care nu era nici acum foarte sigura de starea fiului ei,pe care nu-l mai vazuse de mai bine de 1 an.

Dori sa se aseze rapid pe fotoliu.Isi aduse aminte de vremea pe cand medicii ii dadusera si ei un diagnostic gresit si anume tuberculoza , si din cauza asta ramase si acum slabita , caci ritmul acela depresiv ii intrase in sange.
-C'est la vie ,madame,c'est la vie ! Dar ,cu ajutorul Lui , vom reusi sa trecem peste asta .Eu va sunt alaturi pana la capat.

Isi lasa privirea in jos,lasand sa-i scape un alt oftat,semn ca nu aceasta era adevarata ei problema.
-Nu ma intelegeti,murmur blonda mai mult ca pentru ea.Nu este vorba neaparat de viata fiului meu,zise aceasta intr-un final.Pentru Dumnezeu !Nu mi-am vazut fiul de cand s-a nascut decat de cateva ori ... Insa ... daca el moare ... nu intelegeti.
Incepu din nou sa planga scancit,straduindu-se sa-si continue fraza.
-Daca Luca moare,sotul meu ... Marchizul de Loorai ... nu va mai avea un mostenitor legitim (pentru ca Slava Domnului,de bastarzi nu duce lipsa) si eu voi fi nevoita sa ma intorc in Franta si sa ii daruiesc un alt copil ...
Se planse fata,careia ultima sarcina nu-i lasase amintiri prea placute.

-Iti e scarba de animalul tau de companie ,nu?Ma cherrie ,te inteleg .Ar fi mare pacat sa se intample asa ceva si sincer, nu vreau sa te vad in situatia de a te intoarce-n Franta .

-Madame ... nu ma intelegeti gresit ... aceasta casatorie a fost alegerea sotului meu,si nicidecum a mea.A fost ca un acord intre familii,unde eu am jucat rolul de trofeu,acceptand totlul de Marchiza de Lorrai mai mult in joaca ... Ori ... un an mai tarziu,pusa in fata atributiilor mele de sotie ... nu am mai avut de ales ... Iubesc Franta,rangul meu de Marchiza,petrecerile de la Versailles,balurile mascate si concertele,insa ... nu-mi iubesc aproape deloc fiul,ofta blonda.

Incepu sa rada copios.
-Vai ..Vai..Vai ...Si eu care credeam ca eu insami sunt mai obraznica , insa nu credeam ca mai exista cineva ca mine.Madame, o sa va ajut ,credeti-ma .
Suna din clopotelul din argint si Alexander aparu iar.
-Pregateste paravanul si costumul .
-Da.
Tanarul aduse un paravan si o rochie din matase mova.Rosalie se imbraca imediat apoi iesi de dupa paravan.
-Ma plictisisem de tinuta aceasta.Madame, cei mai buni medici ai tarii sunt la mana mea asa ca nu va temeti.

-Va multumesc foarte mult pentru amabilitatea de care dati dovada fata de mine,spuse blonda facand o plecaciune scurta si zambind intr-un mod absolut fermecator.
-Insa ... o calatorie pana in Franta ar dura cateva saptamani,ofta ea intr-un final.

-Datoriile pe care le au acei medici fata de mine , o sa ii faca sa mearga , chiar poate sa grabeasca neplacuta calatorie , va asigur.
Deschise geamul ,lasand frigul sa intre in incapere.Se apleca umpic,privind in gol.Servitorul,care statea intr-un colt incepu sa tremure,de teama ca nu cumva aceasta sa cada . Ii intui reacia si gandurile si zambi scurt apoi se urca pe pervaz desi nu era politicos.
-Oh ...Iarna ...Cand sangele animalelor se uneste cu zapada,cand amantii se iubesc la focul semineului , cand eu cant la vioara si cand totul pare bizar si la fel , totodata .

Isi impreuna mainile in jurul pieptului,simtind frigul din incapere lovindu-i puternic umerii goi,insa nu indrazni sa spuna nimic.
Se aseza in liniste pe canapeaua din preajma brunetei,privind in continuare in directia ferestrei.

Cobori de pe pervaz apoi se arunca pe spate ,servitorul prinzand-o.Incepu sa rada isteric.Se ridica si spuse:
-Mai vreau odata !
Lua o sticla de vin de Bordeaux si turna in 2 pahare lichidul imbatator.

"Cred ... ca ar cam veni momentul sa cam plec ..."
Se ridica incetisor de pe canapea,inca privind atenta catre Rosalie.
-Madame ... cred ca a venit momentul sa plec ...
Murmura blonda.

O fixa cu privirea si ranji satanic.
-Imi pare rau insa este imposibil.M-as simti jignita.Nici nu doreti sa beti un pahar de vin in compania mea? intreba aceasta reluandu-si infatisarea serioasa si rece