D. Esmond's Room

Damien statea la biroul sau, citind si recitind tot felul de documente importante de-ale sale, in timp ce aburii cafelei sale se risipeau incet incet, pe masura ce lichidul maroniu era racit de vantul racoros de batea dinspre fereastra deschisa a incaperii.
Mi-e asa o lene sa ma ridic sa inchid geamul ala idiot... Pff... poate vine cineva... si-l inchide... Mmm?
Inchise ochii, parca asteptand ca dorinta sa i se indeplineasca.

Cateva batai in usa rasunara incet,precedate de zgomotul slab al tocurilor lovite de podea.
Se sprijini de perete,privind catre usa si inganand cateva cuvinte in franceza,dintr-o melodie de demult.

-Deja stiam ca am o capacitate mintala cu mult mai presus decat a celorlalti, dar oare de ce ma surprinde de fiecare data cand se intampla ceva care sa adevereasca cat de cat acest lucru?
Damien isi deschise ochii si isi impreuna varfurile degetelor unele de altele, raspunzand, pe un ton ragusit, batailor din usa:
-Intra!

Figura alba,incadrata perfect de buclele mari si blonde,acoperita de pudra parfumata,isi facu aparitia imediat ce usa se deschise.
-Bonjour,se auzi glasul dulceag al frantuzoaicei.

Damien se ridica repede de la birou, mergand sa-i sarute mana doamnei, in timp ce ochii lui albastrii cercetau fara rusine rochia extravaganta pe care o purta aceasta.
-Bonjour, raspunse el, zambindu-i. Carui fapt datorez prezenta dvs., tanara doamna, aici?

Isi inclina usor capul,in semn de salut si,dupa ce privi timp de cateva clipe incaperea,cercetand-o in graba,isi opri privirile asupra lui Damien,continuand sa-i zambeasca.
-Nici un motiv anume,Monsieur.Poate doat monotonia de aici,de la Schönbrunn ...
Spuse ea pe un ton visator.

-Hmmm... intr-adevar, aici nu se petrece mai nimic interesant, insa banuiesc ca sunt multe barfe destul de captivante printre damele Curtii, ca intotdeauna... raspunse Damien.
-Dar, va rog, haideti sa ne continuam discutia in alta parte, zise el, conducand-o pe fata intr-o alta incapere, destul de mare, ce servea atat pe post de salon cat si pe post de mini-bufet.

Il insoti incantata,luand loc pe unul din fotoliile din preajma ferestrelor.
-Monsieur ... cu riscut de a parea ... putin nepoliticoasa... Cand ati sosit la Schönbrunn?Si ... ce ocazie va aduce aici ?

-Nepoliticoasa...? Deloc. Poate putin cam indiscreta si.. evident de foarte interesata in persoana mea.
-Aici m-am nascut, madame. Am copilarit aici, iar cand a sosit vremea sa aspir la ceva mai mult decat imi oferea familia mea, evident ca m-am straduit sa-mi indeplinesc aceste mici capricii ale tineretii... Stiti si dvs.... bani, haine scumpe, petreceri, ...femei. Cu acestea te imbeti usor, iar eu pot sa spun ca ma imbatasem, caci nu am mai dorit sa renunt la ele, ba chiar am dorit mai mult... petreceri, distractii, aventuri... si iata-ma acum, aici, duce, perfect capabil sa imi indeplinesc toate aceste capricii si chiar multe altele, asa cum mi-am dorit.

-Monsieur ... vorbiti despre viata ca si cum ati fi avut parte pana acum de tot ceea ce va poate oferi ea,spuse blonda pe un ton aproape soptit,privindu-l in ochi pe Damien.
Sa va vedem Moniseur ... daca intradevar numele dumneavoastra de cuceritor aici,la palat,se face justificat ...

-Banuiesc ca m-am dat de gol, intr-adevar... Nu cred sa mai pot avea parte si de altceva in aceasta viata, si sunt inca tanar! Cred ca este un lucru bun... dar intr-un mod foarte plictisitor, trebuie sa recunosc!

-Totusi,Monsieur ... priviti lumea prin ochii orbilor ... Credeti ca totul se sfarseste la granitele Austriei ?Lumea este larga,Monsieur ... aproape nemarginita.Nu v-ati dorit niciodata sa calatoriti in Orient ?

-Mi-as irosi timpul, cred eu. La ce bun? Am aici formate un nume, o reputatie, o avere, o intreaga viata muncita pe branci sau nu tocmai... Ce sa caut eu in Orient? Imi pot importa de acolo tot ce`mi pofteste inima, iar in afara de aceasta, nu`mi mai doresc nimic de acolo. Doar din pricina curiozitatii sa strabat o lume intreaga? Nu, acesta nu e genul meu de persoana.

"Pacat ... un aventurier ar fi fost atat de fermecator ..."
Scoase un oftat scurt,mutandu-si privirea spre geam si observand cativa stropi inghetati de ploaie.

-Va vad dezamagita, doamna, sau ma insel eu? intreba Damien, atat amuzat, cat si trist. Cred ca nu ma ridicam cu totul la masura asteptarilor dvs, am dreptate?
Zambi intelegator, asteptandu`i raspunsul.

-Nu Monsieur ... mi-am amintit doar,ofta inca o data blonda,aruncandu-i o privire scurta si alba.Mi-am amintit de o veche dorinta pe care sotul meu nu si-a dorit niciodata sa mi-o implineasca ...

-Si care era aceea, daca nu sunt prea indiscret sa intreb...?
Damien se facu ceva mai comfortabil in scaunul sau, si ii ceru unei servitoare sa le aduca doua cesti cu ceai, dandu`i indicatii clase ca acestea sa fie cele mai scumpe si mai deosebite cesti din toate cele pe care le avea la dispozitie.

-Monsieur ... probabil ca vi se va parea prostesc sau copilaresc ... mai ales in urma a ceea ce a-ti spus dumneavoastra,insa ... mereu am visat sa calatoresc ... sa vad Nill-ul,Egiptul,Arabia ...
Tonul pe care rostise ultimele trei cuvinte avea ceva atat de simplu,si in acelasi timp complex in el...

-Ce va impiedica? intreba Damien, ridicand din umeri si privind`o mirat. Din cate am inteles, sotul dvs. este plecat departede hotare, fara a avea posibilitatea de a fi contactat sau informat in vreun fel.. Puteti calatori cat doriti!