Cu masti ale sufletului

Ii oprii saruturile cu degetul si se ridica in ciuda lacrimilor, isi alungii gatul sarutandu-i scurt buzele, scurt dar plin de ceva ciudat, afectiune, tristete, dorinta de a fi protejata.

Am zambit, neindraznind sa spun nimic. Orice ar strica momentul. Nu credeam ca-mi va mai atinge buzele vreodata, dar a bucuram ca a facut-o. I-am strans ambele maini cu ale mele. Trebuia sa zic ceva, orice, sa eliberez afectiunea prin cuvinte.
- Spune-mi... mainile mele... atingerea lor te mai doare acum?

-Nu, ii facu un semn negativ, ceva din el inca vroia ca fratele si sotul ei s ao tina in brate si sa o sarute, vroia afectiune inca, il privi simtindu-si inca ochii umezi.

- Bine, ma bucur. Si vreau sa-ti mai schimb parerea despre ceva: sarutul.
Era un lucru nesabuit, mult prea inaintat. Dar nu ma puteam abtine. Mi-am lipit buzele de ale ei, fara sa le deschid, desprinzandu-le usor.
- Nu sunt un monstru. Nu vreau sa iti ramana senzatia de scarba in fata sarutului meu.
Uitasem tot ce am vorbit, tot ce fusese negativ intre noi. Era sora mea, aveam aceiasi minte, intr-un fel sau altul. Ii ghiceam nevoia de afectiune, de dragoste, si ea o ghicea pe-a mea.

Isi trecu mana peste umerii lui agatandu-se practic de el. Isi lipii iar buzele deale lui, era vizibil ca nu se pricepea, si le deslipi privindu-l inocenta, imortala dar cu ceva ..ce cerea...in privire

Un al treilea sarut, ce mi s-a parut atat de pasional, inlantuit de prvirea-i inocenta. "Ce frumoasa e..." mi-am spus, zambind. Dar era ciudat. Era mult prea tandra, parca. Mi-am lipit fruntea de a ei, soptind.
- Surioara... e tarziu. Vrei sa dormim separat in seara asta?

Inchise ochii cu un oftat.
-Nu stiu..as vrea..as vrea sa ma ajuti sa uit amintirea aia, as vrea sa dormim macar aceasta seara impreuna..

M-am uitat la ea cu o figura speriata, simtindu-mi ochii mari. Nu intelegeam ce vroia cu exactitate sa zica, si ma simteam prost sa o intreb. Dar n-aveam alta sansa:
- Cum adica... vrei sa... adica... of, fac ca un copil! Mi-am tras o palma peste frunte, lucru copilaros. Nu-mi statea in fire sa fiu imatur.

Il saruta iar simtind corsetul strangandu-se mai tare pe corp, se simtea destul de curva si-si amintii de Dalquel, se simtea goala si totusi...stia ca nu avea incotro. Se ridica sarutandu-l pe brunet iar, si-l privi in ochi.
-Da...vorebea pe un ton jos, vizibil jenat.

- Lizzie... nu pot sa-ti fac asta iar. Nu pot face asta cu propria mea sora. Nu suntem... compatibili...
Regretam, caci imi parea intr-adevar doritoare. Si eu vroiam sa ii sterg acele imagini din minte, asa ca am asteptat. Am asteptat sa imi mai ceara asta odata, doar cat sa nu o pot refuza, desi aveam sa plang mai tarziu.

-Stii ca altel nu voi putea sa uit vreodata modul trist in care ai intrat in camera. Felul in care, cu miscari triste ai inceput sa-ti dai jos hainele in timp ce eu tremuram icnercand sa te intreb ce se va intampla, stii...altfel nu am cum sa uit tot ce a fost..

Am tresarit, dand din cap aprobator. Mi-era frica de posibilul final pe care il putea avea povestea asta, dar prezentul e prezent. Si nu puteam sa ma intorc inapoi.
- Bine. Haide, atunci, in camera mea!