Dimineti incetosate

-Nu, du-te si mananca, eu o sa mai dorm puin, inchise ochii, nu o sa adorm decat daca stiu ca te-ai dus sa mananci deci..du-te, replica stand inca cu spatele.

Prefera brusc sa fi indeplinit ordinul anterior. Intodeauna era incomod sa o scape din ochi. Trecusera trei ani plini de cand nu mai mersese pe proprile picioare cu proprile cerinte; de cand primise postul aici.
- O sa va mai aduc o perna, dra.
Isi desprinse privirea de pe ea doar cand inchise usa in urma lui, indrepandu-se cat de rapid putu catre bucatarie.

Isi stranse pumnii in cearceaf murmirand o melodie, o melodie veche pe care o canta pentru a-si distrage atentia de la orice ar puteao ranii.

Manca rapid ce lasasera bucataresele la o parte, fara sa fie foarte atent daca amesteca laptele cu fasolea sau smantana cu ardeiul iute. Doar sa manance ceva.
Vorbi cateva clipe cu una dintre bucatarese.
-
Se intoarse in camera cu tava in mana; doar putin, cat de frumos posibil aranjat pe farfurie, langa o ceasca de cafea tare.
O lasa pe masuta, privind-o pe stapana pentru a verifica daca adormise.

Desena ceva in aer cu degetul, privea o anorexitate de fumuri individuale ale imaginatiei sale. Isi msica degetul fredonand, in ochii ei formele aveau viata.

Se sprijinii din nou cu spatele de dulap tinandu-si mainile pe langa corp. Ii urmarea miscarile mainilor fara sa se gandeasca la ceva anume. Sa se desprinda de propria identitate era intodeauna cel mai calmant; o lectie printre nefavoritele sale.

Se opri punandu-si mainile pe piept, pe centrul lui. Ramase nemiscata ca un mort. Inghetase mortoaar.
Priviri ascunde in alb. Avea ceva cu tavanul, il urmarea int-un simplu punct.

Se apropie de ea asezandu-se langa pat, pe scaunul pe care si-l trasese cat timp ea dormise; uitase de el. In mod normal statea in picioare, nu se cuvenea sa stea jos, ca un egal. Insa cand ea dormea, era de preferat sa o poata calma cand avea cosmaruri, chiar daca se retragea instantaneu cand vedea semne de trezire. Zambi in sinea lui.

-Dalquel...ii rosti numele si se opri brusc, contempla inca acel punct din tavan. Se misca imortal. Daca nu ii se miscau buzele parea moarta. Avea respiratia fina deci buzele ramaneau singurul ocar de viata.
-suna interesant numele.

Ii veni pe limba sa precizeze ca era numele unui demon destul de putin cunoscut, poate chiar fictiv; totusi, cum nu era o legenda locala, s-ar fi dat de gol ca era un cititor impatimit, desi nu avea foarte multe carti.
Pur si simplu o privi in continuare fara sa comenteze.

Zambi anemic
-Fi sincer, iti palce sa citesti? Ramane daor intre noi dragutule..intrea iar privind in continuare tavanul

- Nu stiu sa citesc decat in latina, dra. Dar ma descurc.
Zise continuand sa ii priveasca mainile imobilizate pe pieptul ei. Statea putin cocosat. Era, efectiv, prima daca cand ea il vedea asezat. avusese mare grja cu lucrul asta. I se parea o sfidare.

Isi retrase cu greu mana de sub propia mana. Il prinse de memerul drept strangandu-l.
-Roice ar fi te rog sa nu ma lasi singura in camera.

- Dra, eu nu plec niciodata.
Preciza usor acuzator fata de momentul cand il trimisese sa manance.
La fel de mult il deranja faptul ca trebuia sa se supuna in aceeasi masura domnului, care o solicita regulat pe stapana. Totusi, nu comenta in alt fel.

Se ridica cu greu, parea moarta miscata de sfori. Il imbratisa automat iczucnind intr-un plans ciudat, nu mecanic doar ciudat.

Dalquiel ramase blocat o clipa cand ii simtii bratele strangandu-se peste umerii cu ceafa lui, el dandu-si mainile in laturi pentru a ii face loc pe genunchii lui, instinctiv.
Deschise gura, insa cand ii auzii hohotele renunta la predica despre eticheta; nu-si avea rostul.
Ignorand faptul ca era treaza, ca si cum pur si simplu ar fi plans in somn, isi incrucisa bratele pe spatele ei, mangaindu-i umarul cu degetele mainii stangi, incercand sa o calmeze.

Picioarel eei se incrucisara pe spatele lui simtindu-se in poalele lui.
-Imi cer scuze...dar nu-i dadu` drumul il stranse mai tare in brate.

- Dra...
Incerca sa gseasca o formula. Degeaba. Ce ar fi putut sa spuna? Nu ca ar fi reusit sa respire macar normal simtind-o strangandu-l, strangand-o de asemenea.

Isi ridica capul la nivelul ochiilor lui. Il privea, nu o interesa cat era de aproape de el, il privrea simtindu-l cum respira.
-Da?

Se incapatana sa nu se uite la ea, nu la fata ei. Nu putea sa nege ca ii facea placere sa o tina in brate, totusi educatia isi spunea cuvantul. Se simtea nelalocul lui, stand la acelasi nivel cu ea, asa de aproape de ea. Isi amintii ce ii povestise camerista domnului, cand incercase sa intre ca sa ii schimbe asternuturile, insa usa fusese incuiata. Ce auzise prin usa, ea avand, in ciuda varstei, un auz excelent. Se stramba in sinea lui, fara sa lase sa se vada, din reflex.
Nu gasi ceva de adaugat la adresare. Avea sa-i tina o predica mai tarziu. Dar nu acum. Intai trebuia sa se linisteasca.

Isi stranse mainile pe spatele lui incetand sa planga, nu avea sens sa planga pentru nimic.
-Stii? Imi amintesti de cineva..

Se uita la ea usor sumbru, nefiind sigur daca vroia sa auda ce urma.
- As putea sa va intreb de cine va amintesc, dra?
Replica fixandu-i obrazul cu privirea.

-Nu mai conteaza, oricum acea persoana nu mai exista, ridica din umeri ramanand cu capul pe umarul lui privind un puncct fix de la usa.

Bingo. Mai bine isi asculta farama de intuitie si nu intreba. isi fixa privirea asupra propiei maini de pe umarul ei. Se inneca brusc, venindu-i sa tuseasca. Stranse din dinti. Fara accese de tuse, clar.

Se indeparta putin de el privindu-i fata.
-Esti bine? Intreba usor speriata simtindu-si greutatea corpului lasandu-se peste a lui.