Dimineti incetosate

Dalquiel o privi fara o reactie anume. Probabil altii s-ar fi aparat verbal, avand in vedere ca ea nu era tocmai o stapana teribil de regulamentara. Doar ca nu avea de ce sa se apere.
- Sa ma iertati, insa dvs sunteti prea buna ca sa faceti asta cu mine, dra. Culcati-va, va aduc un ceai fierbinte. Nu luati decizii pripite. Va simtiti rau, dar asta nu e un tratament, dra.

Inghiti in sec prinzandu-l de mana.
-Sunt buna? buna de ce? De pastrat o coroana? Uitate la mine, n vreau un ceai, nu vreau nimic, te vreau pe tine, il trase spre ea, apropiindu-se de fata lui, mult.

Rosii din nou.
- Dra, mai ganditi-va la asta.
Ii simtii rspiratia pe fata neputandu-si abtine impulsul de a-si linge buzele brusc uscate. Se detesta pentru cum se exterioriza. Nu isi pierduse niciodata, dar absolut niciodata controlul. Si acum, exact in fata stapanei lui!
- Nu se cuvine, dra.
Zise din nou. Orice alta replica implica opinia. Si, stia prea bine, cand incepea sa argumenteze nu se mai oprea.

Isi lipi buzele de ale lui.
-Nu mai conteaza, oricum asta ramane doar intre cei patru pereti, ii saruta buzele scurt.

Ramase blocat cu gura intredeschisa de surpriza. Se ura cu atat mai mult cu cat nu l-ar fi deranjat absolut deloc, cu toata onoarea si rigiditatea lui, ca ea sa fi continuat.
- Dra, ma iertati, dar nu pot sa o fac. Nu sunt un animal, nu o pot face doar din placere, dra. E o dovada de dragoste dra, iar eu sunt doar un servitor, dra.

Ofta
-As vrea sa ai dreptate, era, un servitor? CIne spune ca nu poate fi un sentiment intre servitori si stapani?

Isi lasa privirea in podea. Incercase tot timpul sa o priveasca cat mai aproape de ochi, pentru ca asta ii ordonase. Cu greu, isi ridica din nou privirea pana la barbia ei.
- Dra, o fac daca imi ordonati. E de datoria mea sa ma asigur ca sunteti multumita, dra. Dar va rog sa nu imi ordonati asta, dra. Nu sunt bun pentru dvs.

Inghiti in sec
-De ce nu ma lasi pe mine sa decid eu? Si te rog, macar o data in viata ta inceteaza cu "dra" ma faci sa ma simt straina, de parca nu m-as simtii deja.

Dalquel nu stia exact ce sa spuna. ERa o rugaminte, nu un ordin. Putea sa nu o ia in seama. Insa voia sa o ia in seama. Isi dorea ca ea sa fie multumita si dincolo de postul lui de majordom. Fusese foarte fericit cand fusese cumparat de stapana, insa nu se gandise ca avea sa ajunga aici.
Inghiti in sec.
- Dra, daca o sa fac asta voi vrea sa o fac din nou. Bineinteles, nu voi face decat ce imi cereti, dra. Sunteti o stapana buna, o femeie buna. Dar eu nu am dreptul sa ma indragostesc de dvs, dra.

Inghiti in sec
-De ce? De ce sa nu il ai, esti om, vino aici, te rog, ii facu alt semn dar nu-l astepta il lua de mana, iar eu..eu esti mereu langa mine, cand dorm, cand ma spal, cand mananc, cand citesc, poti sa-mi spui pur si simplu pe nume, liz, il trase de mana si se aseza pe pat, isi strecura mainile su mainile lui strangandu-l in brate.
-Vreau sa incetez sa ma simt co papusa

- Dra, nu sunteti o papusa.
Zise revoltat. Se lasa rigid tras spre ea, ridicandu-si putin mainile cand o simtii strangandu-l in brate insa neindraznind sa o ia si el in brate.
- Eu va iubesc, dra.
Zise privind de data asta in jos, si cum avea capul peste umarul ei nu era tocmai condamnabil gestul.
- Dar dvs nu ma iubiti, dra. Poate vi se pare pentru ca sunt tot timpul aici.

Simtii un fior in tot corpul. Nu stia sigur daca-l iubeste sau nu, nu stia nici ce vroia in acel moment. Il stranse mai tare in brate.
-Poate, dar probabil ca esti unica persoana din locul asta pentru care simt ceva.

- Dra, vreti sa faceti asta cu mine doar pentru ca v-ati saturat de violenta domnului. Dar nu o sa va placa, dra, nu e frumos nimic daca e facut din disperare.
Tacu. Nu isi gasa cuvintele.
- Dra, spuneti-mi ce sa fac. Nu inteleg ce doriti.

-Nu sunt disperata, daca eram recurgeam la altceva, nu stiu...ce vreau? Cumplit de greu de spus, totusi pentru moment strange-ma in brate...m-am saturat sa fiu un obiect ornamental care e futut la cheful cuiva...

Dalquiel isi stranse ca la comanda bratele, insa destul de rigid cat gestul sa nu aiba cine stie ce importanta.
- Dra, nobilii feminini isi sacrifica dintodeauna demnitatea pentru binele poporului, pastrand traditia familiei. Servitorii se sacrifica pentru a sustine sacrificiul stapanilor. Nu stiu daca barbatii se sacrifica, dra. De obicei cauzeaza doar razboaie.

-Da posiil sa ai dreptate..apropo Dalquiel daca tot spuneai ca simti ceva pentru mine lasa macar o ora rigiditatea...nu-ti cer nimic..mai mult. Sulinie ultimele cuvinte si se retrase intinzandu-se pe spate, fara a-si trage camasa care oricum cazuse mult mai rau, parca satula de ce e in jurul ei.

Se uita cateva clipe lung la ea. Isi lasa mainile sa cada pe langa corp strangandusi-le din nou la spate. Sa lase rigiditatea? La fel de bine i-ar fi putut cere sa isi lase propriul cap pe o tava si sa mearga fara el.
- Dra, trebuie sa luati micul dejun.
Zise in cele din urma.
- Ii spun cameristei sa vi-l aduca aici, dra.
Totusi nu se misca asteptand confirmarea.

-Nu imi e foame, replcia intorcandu-se cu spatele la baiat, deja camas aajungand undeva pe solduri, nu parea sa-i pese, rpivea absenta patul, lada patului mai exact.

Dalquiel se uita cateva clipe prelung la spatele ei. Se apleca, tragandu-i marginea camasii pana inapoi pe umar.
- O sa raciti, dra.
Zise retragandu-si mainile. Se sprijini cu spatele de o latura a dulapului de aproape de pat, privind-o absent, cat sa nu o deranjeze faptul ca o privea continuu, sa nu ii simta privirea.

-Conteaza? Ridica din umeri si se-ntoarse cu tot capul spre geamul de deasupra patului avand o pozitie contorsionista.
-Dalquel stii sa pictezi?

Dalquiel o fixa de data asta perfect prezent cu privirea, in zona nasului, cat sa isi dea seama insa ce privire avea. Nu parea sa glumeasca.
- Stiu sa tin pensula, dra.
Zise simplu.
- Nu am avut timp sa pictez propriu-zis.

-Mi-ar placea sa-mi pcitezi intr-o zi, se ghemui sub forma de semnul intrearii auzind un sunet provenit de la stomac, uitase ca nu mancase nici cu o zi inainte. Nu conta oricum, se ghemui mai mult.
-Nu, nu imi e foame.

Dalquiel incerca sa gseasca o formula de a o duce la micul dejun. N-ar fi mancat nici daca facea gaura in stomac, atata timp cat ea nu vroia.
- Dra, daca nu mancati o sa vi se faca rau.
Zise fara sa precizeze ca ei oricum ii era rau in majoritatea timpului, desi nu o arata. Totusi, se considera un bun observator.

-Conteaza? intreba iar ridicand din umeri, vorbeau fara asi raspunde unul altuia, nimic nou in aceasta privinta, isi misca gatul auzind cum trozneste.
-tu totusi ar trebui sa mananci

Fu destul de surprins de observatie. Nu era prea atent cand sau daca manca, oricum era un specimen de schelet impresionant; de apreciat insa ca incerca sa manance cat ea facea baie.
- Desigur ca conteaza, dra.
Zise fara sa poata formula un motiv concret. Pur si simplu era preferabil ca ei sa ii fie bine. Daca nu, cei care se ingrijorau erau el si camerista. de restul nu era chiar foarte convins, dar nu se putea pronunta; nu stia pe nimeni altcineva. Totusi, asta spunea multe, avand in vedere ca el era a doua umbra a ei.
- O cafea, dra?