O plimbare pe malul lacului

Yuki era imbracat obijnuit , fara vreo urma de nobilime.Se plimba aiurea pe malul lacului , fiind captiv numai gandurilor sale.Se opri la un moment dat , apoi se aseza jos , luand o piatra si aruncand-o , zgariind cu ea suprafata neteda a apei , ce incepu sa creeze mici valuri ce dispareau rapid in cercuri.

Inca nu reuseam sa concep cum resusisem sa "evadez" din palat. Zilele de calcule si aliantele ma ajutasera foarte mult, ce-i drept, dar tot imi parea ciudat. Vroiam sa vad imprejurimile, asa ca am luat un cal, cu gandul sa merg in padure. Dar m-am oprit la lac, vrand sa vad daca era diferit de cel pe care il stiam eu. Mi-am legat calul ceva mai departe si m-am apropiat de apa, obserand o silueta. Era o persoana tot de varsta mea, care arunca cu pietre in rau. Am urmat exemplul, apropiindu-ma.
- E mai interesant daca piatra e mai mare, nu crezi?

-Numai daca doresti sa faci o baie fara sa sari in apa , replica el in timp ce eliberase una din pietre.Isi intoarse apoi capul , privind curios persoana care tocmai i se adresase"Weh parca i-am mai vazut fata undeva , eh nu-mi amintesc unde totusi , doar am o memorie de peste"gandi el atingandu-si barbia cu degetul in semn ca se gandea.

Se uita ciudat la mine, examinandu-ma. Nu-mi suna bine ideea asta, constient ca daca ma recunostea, planul meu s-ar fi dus de rapa. Trebuia sa schimb subiectul, sar macar sa ii atrag atentia:
- Iti place vremea asta? Sau ai venit din plictiseala?Mi-am incrucisat mainile la piept, asezandu-ma langa el. Era randul meu sa il examinez. Imi parea mai tanar decat mine, deci banuiam ca era putin mai inalt. Imi placea figura lui, atat de indrazneata. Era foarte interesant.

-Weh pot alege ambele variante?Da imi place sa pierd timpul plimbandu-ma prin locuri de genul asta si ai dreptate si la cealalta parte , altceva mai bun de gasit nici ca gaseamh de facut , replica lasandu-si capul intr-o parte , sesizand ca era randul sau la a fi analizat.
Isi strecura apoi degetele de la mana stanga in apa ce era destul de rece , creand din nou acele cerculete , valurile mici se izbeau usor de mal.

Il invidiam. Sigur avea timp si libertatea de a face ce vrea, pe cand eu trebuia sa stau "zidit" in palat, cu munti de carti pline de reguli puierile. Mi-am mutat privirea, renuntand sa il mai examinez. O intrebare aiurita mi-a venit in minte:
- Care este numele tau?

"Weh e bine cand tragi chiulul"gandi el multumit ca de fiecare data o tulea cand i se cerea sa faca vreo treaba plicticoasa.Auzi intrebarea si ramase putin cam nemiscat"Upsy"exclama el in sinea sa in timp ce se gandea ce nume sa spuna , mai facu asta cateva momente apoi il lovi , desi nu prea inspirat:
-Erm Yuji...se opri cateva clipe apoi continua:
-Dar tu?

Am chicotit incet, ca sa nu auda. Ezitase, semn evident ca era un nume inventat pe loc. Nu-l condamnam, caci si eu trebuia sa fac acelasi lucru. M-am ganndit pentru cateva secunda, cautand un nume nobiliar, dar nu prae pombos. Am folosit termenul francez pentru "nobil", putin latinizat.
- Incantat, Yuji! Sunt Augustin.

Observa ceva putin ciudat"Oare s-a prins?"
-Incantat si eu , replica el intinzandu-i mana "Augu..stin... cam lung heh"gandi el , placandu-i numele ce erau scurte si usor de retinut.Ii astepta reactia , in timp ce isi retrase degetele din apa deoarece ii cam inghetasera."Hm cam rece...preferam cand era mai calduta".

- Rece, nu-i asa? Am intrebat, vazand cum a scos rapid mana din apa. Am vrut sa ma conving, asa ca mi-am innabusit varfurile degetelor, apoi toata palma. Mainile mele sunt mult mai reci! am spus intr-un final, simtind apa chiar calda pe pielea mea. Am tresarit si m-am intinds pe spate, privind norii. "Acelasi cer... si totusi..."

Isi atinse fata cu degetele inca usor umede , le indeparta apoi , strangandu-le in palma celeilalte maini.
Isi indrepta si el privirea spre cer , care se parea ca devenea mai intunecat , din cauza norilor ce se adunau "Oare va ploua?"se intreba el inca avand privirea fixata asupra norilor.

- Sper sa ploua... am spus, frecandu-mi ochii. Iubeam ploaia, frumoasa si linistita cum e. As sta ore intregi, asteptand sa ma ud complet, doar ca sa simt cum ma curata pe dinauntru. Cam prea innorat ca sa mai iasa soarele azi! am continuat.

Simti dupa cateva clipe , picaturile reci ce ii strabateau hainele , facand intr-un final contact cu pielea sa.Inca erau putine cele care cadeaua insa se inmulteau rapid , perturband si suprafata lacului , incepand sa prinda un glas mai puternic ce se auzea de fiecare data cand stropii se loveau de ceva.

Am oftat, stiind ca ploaia de va intetii. Eram sensibil la raceala si vroiam sa ma mai plimb putin, asa ca trebuia sa ma grabesc.
- Eu am plecat! am spus ridicandu-ma in picioare. Ma duc sa ma mai plimb cat imi mai permite vremea. Vi si tu?

-Erm presupun ca da...spuse el apoi se ridica cu greu in picioare si veni langa baiat.Mai privi o data cerul lasand picaturile de apa sa ii ude fata , apoi isi redirectiona privirea in pamant , ferindu-si chipul de ploaie"Hm nostalgic..."gandi el amintindu-si ultima data cand bantuise prin ploaie.

Alice era intr-o caleasca ce tocmai oprise la doi metri de cei doi.Aceasta cobora,fiind ajutata de insotitorul sau,apoi mai facu doi pasi spunand:
-Nu trebuia sa venim aici!Trebuia sa ii spun sotului meu ca nu e o idee buna sa iesim din conac tocmai azi!se planse aceasta observand vremea ''minunata'' de afara.

M-am intors, curios in legatura cu revoltata voce feminina. Imi placea tonul acela, parand a emana o aroganta imaginara, ce-mi era ciudat de cunoscuta.
- Intr-adevar, aceasta vreme nu este potrivita pentru o doamna! Am spus, apropiindu-ma si facand o plecaciune politicoasa. Va rog sa-mi iertati impertinenta, ma numesc Francis von Habsburg.
Am tresarit, dandu-mi seama ca imi spusesem numele... real. Mare greseala, un print neavand ce sa caute intr-un loc ca acela.

Alice ramase muta si oarecum uimita.
-Ma numesc Cullen Alice!Aceasta facu o plecaciune.Va rog sa imi scuzati gestul de mai devreme,ce cauta maiestatea voastra intr-un asemenea loc?

- Un gest perfect normal intr-un astfel de caz, as putea spune! Cat despre prezenta mea aici, este doar o mica "evadare" din rutina zilnica a vietii la Schönbrunn. Va rog, nu va faceti o impresie gresita! Am facut, de asemenea, o plecaciune. Speram sa nu fi fost intimidata, vocea ei determinandu-ma sa cred ca are o personalitate aparte, pe care mi-ar fi placut sa o cunosc.

Contesa se incrunta,privindu-l in ochi pe print si observand blandetea de care dadea dovada,fapt care ii cam displacea.
-Maiestate,nu imi faceti absolut deloc o impresie gresita,mai ales in ceea ce va priveste pe dvs.!Presupun ca aveati de gand sa plecati,deci nu am sa va stau in cale.

- Oh, cred ca voi mai ramane putin. Inca nu a inceput sa ploua, si vreau sa profit cat mai mult de timpul meu liber! Daca ma razganditi in legatura cu vremea, imi puteti face onoarea de a ma insoti la o scurta plimbare pe malul lacului?
Mintisem, ce-i drept. Mai erau lucruri pe care as fi vrut sa le infaptuiesc, dar o dorinta arzatoare de a o cunoaste pe Alice, cu numele sai adorabil, ma incerca continuu. Imi parea atat de misterioasa, tipul asta de persoane trezindu-mi interesul.

Privind cateva secunde cerul Alice raspunse scurt:
-Desigur!
Am incercat sa ascund faptul ca eram insurata si am incercat sa ma bucur de mica plimbare alaturi de print,chiar daca vremea nu era chiar atat de favorabila.

I-am intis bratul, bucuros ca acceptase. Le-am facut semn insotitorilor ei ca nu ne von plimba decat foarte putin, intorcandu-ma spre ea.
- Veniti des sa admirati lacul, daca nu sunt indiscret?

Contesa ii dadu mana printului,raspunzand:
-Sincer,e prima oara cand apuc sa scap de la conac si sunt dezamagita de vreme.Se planse aceasta privind inca odata cerul.

Am tresarit, privind norii.
- Nu va fi o ploaie prea puternica.Eu personal ador aceasta manifestare a vremii. Imi este sursa principala inspiratie pentru compozitiile mele muzicale, si ma binedispune.