Nume nescunoscute

Soarele diminetii nu rasarise inca, dar eu, trezit intodeauna atat de devreme, calaream spre sat. Vroiam sa vad catedrala, asa, cat inca mai era intuneric. Seara nu aveam ocazia sa ies, si nici n-as fi facut-o de teama sa nu cumva sa prind apusul. Il detestam.
Am ajuns repede, nezabovind pe drum ca un poet neinspirat. Nu puteam intra inca, catedrala fiind inchisa, dar m-am aventurat in cimitir. Imi placea sa citesc numele acelea necunoscute si sa ma intristez, desi nu cunoasteam persoana, gandindu-ma la viata si familia ei. M-am oprit in dreptul unui nume:



Mam cutremurat, imaginea unei persoane din trecut sagetandu-mi mintea si inima simultan. M-am asezat, lipindu-mi spatele de cruce si starngandu-mi genunchi la piept, ca un copil.

Contesa se afla de aproape o ora in cimitir.Aceasta punea cate un trandafir cules din propria gradina pe fiecare dintre crucile pe care se aflau numele celor dragi ei.Nu dura mult si o lacrima se prelinse pe obrazul acesteia.

Am vazut-o imediat, atat de delicata printre multitudinea de pietre funerare. Era o incantare sa o vad, desi o cunosteam de atat de putin timp. Am privit-o de la distanta, observand cum lasa trandafiri pe morminte. Totusi, n-am mai putut sta locului cand i-am vazut lacrimile. M-am apropiat de ea, incet.
- Contesa! Am facut o plecaciune, scotand batista mea speciala. M-am apropiat, intinzandu-i-o.
- Inteleg perfect pierderea. Am trecut si eu prin asta, desi nu stiu daca dumneavoastra ati pierdut pe cineva atat fizic cat si psihic.

Alice tresari,credea ca era singura in cimitir ,mai ales la aceasta ora.Am facut o plecaciune.Apoi mi-am indreptat mana,acceptand batista oferita.
-Printe,este vorba de parintii mei...spuse aceasta simtindu-se umpic jignita

- Oh... imi pare sincer rau, scuzati-mi impertinenta! Facusem o prostie, si eram sigur de asta dupa tonul vocii sale. Inaintasem prea mult cu vorbele, desi nu trebuia. Eram sigur ca intelesese gresit ce vroisem sa zic, dar nu conta. I-am lasat batista, facand un pas inapoi.
- Cred ca acum a-ti dori sa fiti singura, deci cred ca ma voi retrage!

-Printe, daca doresti sa ramai,poti ramane,cat despre ce v-am zis mai devreme ... sper sa nu va fi suparat cu ceva.
Contesa privi unul dintre trandafiri apoi il puse pe mormantul tatalui sau.

- Dar nu aveti pentru ce sa va cereti scuze!
Mi-am facut vocea sa sune putin indignata. Nu vroiam sa raman, stiind ca nu fac decat sa o enervez. Enervam pe toata lumea cu felul meu de a fi un nobil, iar lucrul asta nu-mi iesea din cap. M-am indepartat de ea, simtindu-ma ametit. M-am sprijinit intr-o mana de o cruce, oftand lung.

Contesa isi sterse lacrima apoi se uita catre print,indreptandu-se spre el
-Va multumesc mult pentru batista.Aceasta i-o inapoie uscata,de parca nici o lacrima nu ar fi atins acea bucata de material.

M-am intors cu fata spre ea pentru o clipa, apoi m-am rasucit pe calcaie pentru a ajunge fata in fata. Mi-am aplecat privirea, luand nepasator bastista si bagand-o in buzunar. Ma simteam rau, lucru nu foarte ciudat. Probabil ca aerul rece era de vina. Speram doar sa nu arat ciudat in fata ei.

Contesa il privi in ochi pe print
-Va simtiti bine?am intrebat eu observand ca acesta se simtea umpic slabit,nu ma miram mai ales din partea lui.Pe o asemenea vreme nobilii nu prea puteau iesi afara fara sa raceasca.

Am ridicat capul, inspirand adanc o gura de aer.
- Sunt bine, multumesc de intrebare! Cred ca de vina e aerul rece.
M-am asezat pe o banca cladita de vreun batran indurerat, incepand sa imi mangai tampla. Imi placea sa ma gandesc ca era ceva minor, o ameteala tipica vremii.

Alice lasa restul trandafirilor intr-un loc la intamplare apoi privi umpic cerul.Era innorat si mai avea putin pana sa inceapa o ploaie zdravana.
-Printe,imi cer scuze,dar cred ca ar trebui sa plec.Se scuza aceasta ne dorind sa o prinda ploaia in drumul catre conac.

Am aprobat dand din cap, cu un zambet trist.
- Cum doriti, doamna mea! Nu aveti de ce sa va cereti scuze.
Incercam sa ma consolez ca eram oricum prea ametit ca sa pot purta o discutie normala. Mintea imi era inca pironita asupra numelui gravat pe piatra funerara.

-Va multumesc pentru intelegere,larevedere!Am facut o scurta plecaciune si mi-am fixat privirea catre iesire,indreptandu-ma spre ea.Insa era deja prea tarziu.Cativa stropi de ploaie incepura sa cada,apoi incepu sa picure din ce in ce mai tare,udandu-ma.