Seri cetoase, friguroase.

OOC: Privat
Big:Iesii din palat simtind aerul intrandu-i in plamanii aproape striviti din cauza corsetului rosu aprins. In seara asta se simtea atat de rosie, mult prea rosie. Inchise ochii inghitind in sec. Adora sa simta aleile sub talpile reci.

Dalquiel mergea, ca de obicei, la doi pasi in spatele ei, tinandu-si mainile impreunate la spate, urmarind-o cu privirea usor absenta.

Trecu peste iarba si se oprii langa zidurile mari ale portilor. un loc ferit, nevizitat de mult, lucru vizibil datorita trandafirlor crescuti pe el.

Se oprii in acelasi timp cu ea; desii nu era niciodata atent la ce era in jur, se obisnuise cu timpul cu pasii ei, putand sa isi dea seama de starea ei dupa cat de apasat sau usor calca, in ciuda faptului ca ea mereu calca usor, imperceptibil.
Isi ridica putin capul, pe care pana atunci in tinuse in piept, pentru a fi gata pentru un eventual ordin.

Doar se oprii ridicandu-si mana, cand maneca cazu diverse semne de muscaturi, zgarieturi si vanatai de pe incheetura se acuravizbile in lumina difuza.

Nu se dadu de gol prin nici un gest, insa trebuia sa recunoasca fata de sine ca avea fantezii criminale foarte elaborate in legatura cu stapanul.
Isi abtinu impulsul de a trage maneca stapanei pentru a ii acoperii semnele, in schimb isi propuse sa o dea cu fond de ten cand intra din nou in camera; nu se cuvenea sa observe servitorii semnele dragostei oferite de domn.

Ragusita parca ii zambi
-E o seara frumoasa, nu? isi misca gatul dezvaluindu-si semnele de pe gat si umar, rochia neavand umeri.

Se apropie de ea punandu-i mana pe umar exact peste semn.
- Dra, nu va este frig cu rochia? Va aduc o jacheta?
Intreba absolut retoric; niciodata nu ii aducea haine. Stia si ea foarte bine ca el enerva infiorator sa ii ceara sa o scape din ochi, indiferent din ce motiv. Era un pur pretext.

il privi mirata dandu-se un pas in spate, insa un icnet scurt ii iesi cand simtii palma lui, stranse din ochi aprca amintindu-si ceva.
-Nu, imi este bine, articula dupa secunde bune.

Fixa urma vinetie de pe pielea ei extrem de alba cu o privire ucigatoare, pe care ea nu avea cum sa o vada, satorita faptului ca el isi tinea capul usor plecat, ca intodeauna.
Ramase cu palma pe umarul ei, la fel de aproape, abtinandu-si insa cu greu impulsul de a personaliza semnele. Faptul ca o facuse cu el il facuse sa o considere a lui; posesivitatea personala era, in mod paradoxal, peste orice subordonare. Totusi, se abtinu din respectul pe care il resimtea fata de ea; desi stia ca nu se va putea tine la nesfarsit. O impinse usor mai in umbra aproape fara sa isi dea seama.

Simtii zidul sub ea si oserva brusc ca tot ce e acolo e lampa lui pe jos, erau acoperiti de restul lumii.
-Dalquiel?

Isi lasa mana jos de pe umarul ei alaturand-o celeilalte, la spate.
- Dra, sa ma iertati, insa va voi saruta.
Zise pe un ton categoric, preferand sa ramana totusi in limitele postului sau.

Zambi scurt, in timp ce-l privi serioasa.
-Bine, aproba din cap incercand sa-i prinda privirea. Vru sa se apropie de el dar realiza ca el e aproape lipit de ea.

O saruta pe buze punandu-si calculat mainile pe talia ei. Totusi, dupa cateva clipe se lasa din nou distras de semnele de pe gatul ei.
Ii arunca o privire fixand-o o fractiune de secunda, adanc, in ochi. Prefera sa nu intrebe, pentru a nu o face sa se gandeasca la stapan, sarutand-o apasat , atingandu-i incet cu dintii pielea peste semnele pe care le avea. O musca incet, cat sa nu mareasca durerea, insa cat sa le acopere cu propria amprenta.

Inima ii batea cu putere, isi lipii mainile de umerii lui.
-Dalquiel stai, stai..nu..umm...incerca sa-l indeparteze, fara rost insa, in ciuda fizicului subtire era teribil de puternic baitul.

Se opri inainte sa acopere semnul de pe umar.
- Ma iertati, dra.
Zise dandu-si capul putin mai in spate. Daca ar fi fost dupa mintea lui nu s-ar fi oprit, insa era totusi servitor, lucur pe care nu il uita atat de usor. Totusi, nu isi slabi in nici un fel stransoarea mainilor.

Isi ridica mana intorcandu-i capul spre ea.
-Esti bine? Il privea in ochi, realziand ca el o priveste posesvi, suparat chiar.

Incerca sa isi disimuleze posesivitatea din privire, insa nu reusii. In ciuda faptului ca isi controla fara cusur trasaturile fetei, ochii ramaneau graitori.
- Nu, dra.
Raspunse sincer fara sa dea vreun motiv.

-Hei, ce e? Intreba neluandu-si mainile de pe fata lui, il privea controlandu-si frica, o controla dar coprul ei vibra, se apropie cat ii permiteau mainile lui.

- Dra, sa ma iertati, dar va avertizez sa nu treceti cu mine pe langa stapan, pentru ca il voi omora cu briceagul.
Zise simplu.

Tresarii incercand sa acopere asta cu un raset infundat incercad sa para ca ea crede ca el glumeste.
-Oh Dalquiel, nu te mai prostii, incerca sa se indeparteze dar isi dadu seama ca mainile lui o tin fix. Scoase un icnet, realiza ca era imobil.

Dalquiel slabii stransaorea dandu-si seama ca ea incerca sa se miste.
- Dra, eu va iubesc, si voi face tot ce sta in puterile mele sa va fac sa fiti a mea.
Zise fara sa evite raspunsul direct.
- Imi pare rau daca va deranjeaza, dra.

Ofta prelung si, inghitind in sec, isi ridca privirea spre el.
-Dalquiel, te rog, nu face prostii, nu vreausa te pierd si pe tine. Se apropie de el luandu-l in brate.

Se uita la ea cu srapncenele ridicate. Dadu din nou cu privirea de semnul de pe umarul ei care ii reda, de data asta nefortat, inexpresivitatea.

-Te rog...nu te pune in pericol, el..e fratele meu si-atat, ma intelegi?Zambi scurt parca incercand sa ascunda ceva. Isi ridica fata, inca zambitoare, cu ochii inchisi stand tintuita catre el.