Departe de Paris

Se incrunta,amintindu-si de umezeala neplacuta din aer,insa continua sa mearga tacuta,strangand in mana stanga saculetul parfumat din matase.
In cele din urma se aseza pe o bancuta,inganand cateva cuvinte in franceza.

Monotona sala de muzica, cu decorurile ei rafinate si instrumentele magnifice, imi devenise penibila. Mereu aceiasi, innabusindu-mi pofta pentru muzica. Poate de aceea, macar pentru cateva minute, ma hotarasem sa cant in gradina. Nu-mi placea natura, dar vroiam aer. Cu atat mai binedispus am fost sa vad ca era cineva acolo, deja: O silueta feminina, clara. M-am apropiat si am inceput sa cant o melodie aparent trista, intr-o tonalitate cu care eram mai mult decat obisnuit.

Tresari imediat ce ii auzi vocea clara si se intoarse in directia din care auzise melodia,zambind.
-Buna ziua,Monsieur,zise Sophie trecandu-si mana prin parul blond si pudrat,stropit cu parfum.
Se ridica de pe banca,facand cativa pasi in directia lui.

Nu parea sa-mi fi observat melodia, dar m-a vazut, salutandu-ma. Termenul folosit de ea apartinea limbii franceze, dar am hotarat sa nu o corectez. In fond, Austria avea si vorbitori de franceza. Am incheiat "reprezentatia" cu cateva note usoare, scazute, si am facut o plecaciune.
- Bonjour, madame! Am folosit intentionat franceza, sperand ca pronuntia sa-mi fi ramas lafel de buna cum mi-o lauda profesoara. Frumoasa zi, nu-i asa?

-Oui,Monsieur,continua Sophie foarte incantata ca Francis ii raspunsese in franceza.Incantatoare zi,i se adresa ea cu un suras.Va rog sa imi scuzati impolitetea ... Ma numesc Sophie Juliette Poisson d'Étiolles.Marchiza de Lorrai,se prezenta ea,sperand ca prostul renume pe care si-l facuse la Versailles nu ajunsese pana aici.

Am preferat sa nu ii spun pe nume, fiind putin nesigur de pronuntia corecta.
- O politete pe care ar fi trebuit sa o indeplinesc eu primul, madame. Francis von Habsburg. Mi-am spus numele cu o timiditate rusinoasa, banuind ca a fost o greseala.
Rangul meu de print era destul de rezervat, ca sa spun asa, caci prenumele nu-mi era foarte cunoscut.

Isi inclesta mana pe saculetul parfumat din matase si il privi uimita,nestiind ce sa spuna.
La Versailles probabil ca ar fi ingenuncheat in fata Regelui,cerandu-si scuze pentru greseala comisa,insa ... cum eticheta de la Versailles era mult mai stricta decat in alte locuri ... renunta repede la aceasta idee si continua,pe un ton putin mai rezervat,pastrandu-si insa accentul frantuzesc puternic.
-Monsieur,imi cer scuze pentru confuzie ... Nu ma asteptam sa intalnesc un membru al familiei Regale ...

- Madame, s'il vous plaît! Imi placea aceasta limba, atat de eleganta prin extravaganta sa. Stiam ca n-ar fi fost bine, dar totusi am spus pe un ton grav: Va rog, nu trebuie sa va cereti scuze. V-am oferit dreptul de a-mi vorbi in clipa in care m-am adresat dumneavoastra.
Eram sigur ca venea de la Versailles, si o invidiam pentru asta. Invatasem despre cele doua nobilimi, iar pe vremea cand regina Maria-Tereza domnea peste Austria, reglile erau mai stricte decat oriunde. Mi-ar fi placut sa locuiesc in Versailles, unde libertatea unui print era macar cu un sfert mai aprobata.

-Merci beaucoup,Monsieur,spuse blonda preferand sa nu se mai lamenteze in scuze penibile.
"La urma urmei ... imediat dupa nunta mea am patit exact acelasi lucru si cu Ludovic ... si nici el nu a reactionat prea rau ..."
-Monsieur ... Sper sa ma intelegeti.Am ajuns la Schönbrunn in urma cu cateva zile si ... momentan nu sunt foarte familiarizata cu imprejurimile ... sau cu persoanele de aici.Asa cum cred ca v-am spus deja ,vin de la Versailles,unde am locuit in ultimii ani alaturi de sotul meu.
Cu toate ca era constienta ca ultima parte a propozitiei nu era decat o minciuna,sotul ei fiind plecat mai mereu,Sophie rostise totul cu incredere,zambind in continuare.

- Desigur, madame! I-am intins bratul respectuos, aplecandu-ma. Imi faceti onoarea de a ma insoti intr-o plimbare? As vrea, daca nu va deranjeaza, sa ma imi povestiti mai multe despre grandiosul Versailles. Va vor da, de asemenea, indicatii in legatura cu ce doriti sa stiti despre locul acesta!
Eram intr-adevar curios de adevarata "viata de la Versailles", pe care doar un manual afon mi-a putut-o decrie.

-Mi-ar face placere Monsieur,ii raspunse Sophie surazand.Totusi ... va rog sa-mi iertati indrazneala insa ... mi se pare ... putin ciudat faptul ca Printul Mostenitor al Austriei nu a vizitat niciodata Versailles ...
Ii accepta in acelasi timp invitatia,insotindu-l in plimbarea prin gradini.

Am tresarit, putin jenat. In ciuda dorintei mele arzatoare, n-as fi putut sa merg la Versailles. Timpul si oamenii ma presau continuu.
- Nu am avut onoarea pana acum, madame, dar poate voi ajunge acolo. Sunt sigur ca Schönbrunnul nici nu se compara!
Paseam incet, cu eleganta, gesticuland extravant in timpul discutiei. Imi placea idee aceasta de politete continua, atentia continua fiind necesara de fiecare data. Trecand pe langa o tufa cu trandafiri albi, am cules unul in viteza. I-am innabusit spinii cu degetele, intinzandu-il lui Sophie. Deja asociasem persoana cu floarea.

-Merci beaucoup,Monsieur,multumi ea in franceza,zambind in acelasi timp.
Apuca cu gratie floarea cea alba,privind-o timp de cateva clipe,dupa care continua sa mearga alaturi de Francis.
-Monsieur ... ce v-ar face placere sa stiti despre Versailles ?intreba ea peste cateva clipe,parand trezita dintr-o visare falsa.

M-am aplecat usor, ca raspuns multumirii ei. Franceza ii era superba.
- Orice, absolut orice! I-am spus, cu o incantare vizibila. De exemplu, care este cea mai frumoasa sala, daca este vreuna care sa o intreaca pe alta, sau care este parerea dumneavoastra generala... orice! O
M-am gandit pret de cateva secunde, gandindu-ma la ce as putea-o intreba. Nu aveam o idee clara, vroiam doar sa stiu minoritati.

Surase,incantata de nerabdarea lui vizibila.
-Monsieur,intregul Versailles este cu adevarat superb.Este Palatul Luminilor ...
Rosi ultima propozitie in franceza,accentuand sfarsitul si cazand intr-o visare scurta.
-Cred ca ati auzit de Sala Micilor Placeri sau Galeria Oglinzilor,nu ?

Franceza ii era absolut superba, lucru care ma facea sa ma jenez de pronuntia mea imperfecta.
- Oh, desigur! Am auzit despre cat sunt de splendide! Atata eleganta, atata lux, atata extravaganta... perfectiune! Tonul vocii mele era lafel de plin de incantare, subliniindu-mi buna dispozitie.

-Monsieur ... pareti atat de fascinat de Versailles,zise Sophie pe un ton incantat si in acelasi timp usor incurcat.Versailles-ul este in acelasi timp si palatul intrigilor ... Anticamerele sale ascund cele mai mari intrigi Monsieur ...

- Sunt convins de asta, madame, si aveti deplina dreptate! Am un interes foarte ridicat pentru aceasta perla, aceasta bijuterie a Frantei!
Vroiam sa aud mai multe lucruri, dar nu stiam mai exact "ce". Eram curios in legatura cu misterele acestuia, dar stiam ca era imposibil sa le aflu.

Cu toate ca ar fi vrut sa ii vorbeasca despre toate intrigile si planurile ascunse la care luase parte in cei 5 ani pe care ii petrecuse la Versailles,in compania doamnelor si domnisoarelor de acolo,Sophie isi abtinu entuziasmul si continua,putin mai atenta la cuvintele ei.
-Monsieur ... cred ca ati auzit de minunatele gradini,nu ?
"Si sunt convinsa ca ati auzit si de ultima tentativa a Domnisoarei de Montespan de a o otravi pe noua favorita a Majestatii Sale ..."

- Defapt, chiar am auzit ca sunt cele mai frumoase lucruri de la Versailles. Desi parca nu-mi vine sa cred ca ceva poate fi mai frumos decat altceva in acel rai al luxului! Mi-am adus aminte brusc de ceva ce auzisem de la servitoarele mai barfitoare: Madame, am auzit ca a existat o tentativa de omor la Versailles, dar nu stiu intre cine. Este adevarat?

"Parca numai una ..." ar fi vrut sa ingane ironica Sophie,insa se abtinu in ultimul moment.
-Monsieur ... Versailles-ul este plin de zgonuri,insa nu ar trebui sa va incredeti in toate intamplarile nascocite de servitoare,se stradui ea sa acopere intr-un fel intamplarile.

Am zambit ironic, observand faptul ca mintea.
- Madame, nu degeaba am pomenit doar de ultima! Cu siguranta a fost reala, va rog sa nu ascunde-ti asta de mine. Intelegeam dorinta ei de a nu-mi da detalii in legatura cu aceasta intamplare, dar curiozitatea mea nu ma mai asculta.

Intelese ca tentativa ei de a masca intamplarile esuase,asa ca renunta,recapatandu-si tonul calm.
-Monsieur ... Versailles-ul,la fel ca si celelalte mari palate ale lumii,are partile sale intunecate.Si,in acest caz ... stiti si dumneavoastra cat de geloase pot deveni favoritele atunci cand sunt onlocuite ...

- Asa deci...
Intelesesem ce se intamplase, aceste gelozii fiindu-mi destul de cunoscute. Am hotarat sa schimb subiectul, ce devenea tensionat. Am privit, ganditor, o tufa de trandafiri rosii aflata in fata noastra.
- Spuneti-mi, madame, la Versailles trandafirii sunt lafel de frumosi?

-Trandafirii sunt la fel de frumosi peste tot Monsieur,zise Sophie facand cativa pasi in directia tufei de trandafiri si apropiindu-se cu grija de o floare.
Atinse usor unul din trandafirii sangerii,rupandu-l si zgariindu-se usor.